Arbuşti ornamentali

Plantaţi arbuştii în funcţie de vigoarea rădăcinii la o distanţă între ele de aprox. 1-3 m.

Plantaţi arbuştii cu bol de pămînt asemănător brazilor, şi nu le scurtaţi rădăcinile.
Rădăcina tuturor plantelor cu rădăcină liberă, adică nu cu bol de pămînt, se scurtează un pic la plantare, iar planta se pune pentru o zi în apă, deoarece astfel se înrădăcinează mai uşor. Rădăcinile rănite trebuie îndepărtate.
Groapa de plantare trebuie să fie de o mărime corespunzătoare, iar pămîntul între rădăcini trebuie împărţit uniform. Planta se sădeşte în aşa fel încît rădăcinile să se afle la o adîncime de aprox. 2 degete de la suprafaţa solului. Umpleţi groapa cu pămînt şi îndesaţi-l bine în jurul arbustului sau copacului. Cu cît solul este mai uşor cu atît mai temeinic se îndeasă pămîntul pentru ca rădăcinile să vină în contact direct cu pămîntul, astfel umezeala din sol se poate absorbi mai uşor.
După sădire se recomandă udarea temeinică a plantelor (mocirlire). Dacă am livrat planta cu frunze caduce cu rădăcină liberă, adică nu în ghiveci sau în bol de pămînt, la sădire se tai lăstarii plantei pentru că ea şi-a pierdut o parte din rădăcină, astfel nu poate aproviziona cu apă şi substanţe nutritive suficiente părţile de deasupra solului pînă cînd nu se înrădăcinează din nou. Prin tăiere se reface echilibrul plantei, şi planta lăstăreşte mult mai viguros decît fără tăiere. Acest lucru este deosebit de important la plantele de gard viu. La sădire lăstarii plantei se scurtează cu 1/3 din lungimea lor totală. Lăstarul principal trebuie lăsat un pic mai lung.

La arbuştii ornamentali bolile sînt relativ rare. Ele apar de obicei din cauza plantării în locuri nepotrivite şi a îngrijirii necorespunzătoare. În cazul apariţiei unor dăunători sau a unei boli poate fi necesară combaterea cu substanţe chimice. Astfel putem împiedica infecţia în masă. Păduchii de frunze: Păduchii sug seva frunzelor, a lăstarilor tineri şi a mugurilor. Cînd apar în număr mare, frunzele se răsucesc şi se deformează. Combatere: Vă puteţi proteja împotriva lor cu ajutorul diferitelor insecticide. Se recomandă folosirea substanţelor sistemice. Omizi Prin roadere păgubesc adesea o creangă întreagă rozînd toate frunzele de pe ea. Omizile se găsesc adesea laolaltă la capătul lăstarilor – în faza incipientă a dezvoltării lor, chiar într-o pînză ţesută de ei. Aceste crengi trebuie tăiate şi arse. Doar astfel putem împiedica dezvoltarea lor şi daune ulterioare. Acesta este probabil modul de protecţie cel mai ieftin şi mai simplu. Molia minieră Pe frunze îşi fac apariţia nişte galerii galben-violet mai întîi, apoi brune, aşa cum viermii îşi rod galerii în frunze. Ne putem proteja faţă de ei prin folosirea insecticidelor sistemice. Dintre bolile micotice făinarea şi rugina pot fi frecvente.

Plantele veşnic verzi iernează fără să se deteriorizeze în condiţii meteorologice normale. Sînt periclitate doar de perioade prea lungi de zile senine şi reci cînd variaţia de temperatură peste zi este foarte mare. Ele se pot arde dacă unele părţi ale plantelor veşnic verzi sînt expuse deasupra păturii de zăpadă la radiaţii solare puternice. Le pot cădea frunzele sau chiar părţi întregi de creangă pot muri. În condiţii meteorologice asemănătoare sau diferite urmaţi instrucţiunile descrise la pinaceae.
Orice efort este lipsit de rost dacă solul nu are umiditate suficientă. Prezenţa umidităţii este esenţială pentru plantele veşnic verzi fiindcă ele vaporizează apă şi iarna, chiar şi la ger.

Plantele foioase necesită cantităţi minime de substanţe nutritive, pe un sol fertil cu humus este suficient să puneţi o dată pe an îngrăşămînt organic.
Prin fertilizare excesivă nu creşte valoarea ornamentală a plantei, ci mai degrabă scade rezistenţa plantei faţă de îngheţ şi uscăciune. Plantele fertilizate prea tare sînt vătămate cu predilecţie şi de dăunători. Aproape fiecare plantă cu tulpină lemnoasă agrează solul bogat în humus: în acesta rădăcina se formează impecabil.
Structura solului se poate îmbunătăţi cu turbă, prin aceasta se poate obţine o creştere sănătoasă şi viguroasă. La unele soiuri este important şi conţinutul de calcar în sol: de ex. la scumpie, la cytisus, la daphne, la laur, la pyracantha, la dracila, etc. Dacă vedeţi că plantele suferă, amestecaţi var/calcar în stratul de sol de la suprafaţă.

Pentru dezvoltarea plantei în mod natural şi caracteristic soiului nu este nevoie de nici un fel de tăiere, aceasta ar schimba numai constituţia plantei.

Tăierea are sens numai dacă aveţi cu ea un scop determinat, de ex. reglarea vigorii de creştere într-un spaţiu mai mic, forţarea impunerii anumitor caracteristici (flori, roade, desimea frunzişului) sau modelarea anumitor forme (gard viu, stîlpi). Tăierea va fi eficace numai dacă luaţi în considerare caracteristicile de dezvoltare tipice plantei.

În principal se face deosebire între tăierea de rărire (figura 22) şi tăierea lăstarilor bătrîni (figura 23). Efectuaţi tăierea de întinerire, rărire a lăstarilor mai bătrîni începînd din aprox. al 4-5-lea an. Este foarte important ca toate suprafeţele de tăiere să fie curate, şi tăiaţi ramurile vătămate. Tăierea se efectuează la 0,6 cm deasupra mugurelui din exterior, aflat în stadiu de repaus cu suprafaţă de tăiere oblică. La o suprafaţă de tăiere cu un diametru mai mare de 1, 5 cm se recomandă folosirea unui unguent pentru rană cu conţinut de acid humic.

Perioada de tăiere depinde de perioada de înflorire. Imediat după înflorire tăiaţi următoarele plante: Cytisus, Deutzia, Erica, iasmin (Jasminum), cheria (Kerria), Philadelphus, spirea (Spirea), tamarix (Tamarix), ruda caprifoiului (Weigela), liliac (Syringa), clopoţelul galben (Forsythia), coacăz ornamental (Ribes).
În martie se efectuează o tăiere puternică (la 5-10 cm) la următoarele plante: liliac de vară (Buddleia), Caryopteris, corn alb (Cornus alba), sunătoare (Hypericum).
Tot în martie necesită o tăiere mai mică, de formare sau rărire Potentilla, scumpia (Cotynus), hibiscus (Hybiscus).
La Prunus triloba lăstarii cu flori trecute se taie la 1/3 din lungimea totală.

În condiţii optime – sol bun de grădină şi climă adecvată – arbuştii ornamentali abia au nevoie de îngrijire.
Numai prin îmbunătăţirea solului sau prin schimbarea climei grădinii le puteţi asigura o îngrijire deosebită.

Din martie pînă în mai şi din octombrie pînă la începerea îngheţurilor.
Plantele în containere se pot sădi tot anul.

La plantarea arbuştilor ornamentali – mai ales în zonele unde cade precipitaţie suficientă – este suficientă o unică udare înnămolitoare.
În cazul solurilor nisipoase sau susceptibile la uscare este necesară udarea o dată la două săptămîni.