Plante veşnic verzi

La plante cu creştere viguroasă: 2-4 m
La plante cu creştere semi-viguroasă: 0,8-1,5 m
La plante cu creştere pitică: 0,5-1 m

Livrăm brazii în ghiveci, cu bol de pămînt. Înainte de plantare (după ce aţi udat un pic) scoateţi cu grijă planta din ghiveci şi puneţi bolul de pămînt intact în groapă avînd grijă ca bolul de pămînt să nu se distrugă. Puneţi planta cu bolul de pămînt în groapă şi umpleţi groapa pînă la jumătate cu pămînt. Udaţi bine şi de mai multe ori pînă ce pămîntul se înămoleşte, apoi umpleţi groapa cu pămînt. Îndesaţi pămîntul cu grijă. Rădăcinişul trebuie acoperit la suprafaţă cu cîţiva centimetri de pămînt. Formaţi un şanţ în jurul plantei să nu se scurgă apa de ploaie sau de stropit.
Plantele mai mari merită să fie proptite ca vîntul să nu le poată mişca, deoarece aceasta poate împiedica sau încetini înrădăcinarea plantei. La radiaţie solară puternică, la secetă, sau dacă plantaţi plante mai mari de mediu, nu uitaţi să umbriţi.
În locuri mai uscate udaţi bine brazii înainte de începutul iernii, şi puteţi acoperi suprafaţa solului cu turbă sau scoarţă împotriva uscării. (În zile mai uscate merită să stropiţi şi partea plantei de deasupra solului.)

În vase mai mari plantele veşnic verzi pot fi plantate şi pe terase sau balcoane.

Păduchi de brad Excrementele dăunătorilor se găsesc pe partea inferioară a acelor, acolo unde dăunătorii sug seva. Mai tîrziu acele se îngălbenesc apoi se brunifică, iar în cazul unei infestări severe pot şi cădea. Lăstarii tineri pot fi infestaţi complet. Ne putem proteja faţă de ei prin folosirea unor substanţe împotriva dăunătorilor sugători. Păduchi de gale Gogoaşe în formă de ananas semnalează prezenţa dăunătorilor pe lăstari. Se recomandă începerea protecţiei deja în martie mai ales dacă „gogoaşele” din anul precedent nu au fost tăiate şi arse. Molie Manifestarea bolii: Unul sau chiar mai mulţi lăstari se usucă de tot sau numai în partea superioară. Dacă rupem aceste crengi se văd bine galeriile făcute de larve. Cel mai bine este să ne protejăm faţă de ei la sfîrşitul lui aprilie, începutul lui mai. Şi din cauza infestării din anul precedent stropirea trebuie efectuată cît mai devreme. Păduchele lînos Puncte albe şi urme de sugere pe ace, scoarţă şi lăstari. Adesea ei pot fi găsiţi în colonii pe molizii şi duglaşii infestaţi. În cazul unei infestări severe este frecventă şi uscarea periodică. Ne putem proteja faţă de ei prin folosirea unor insecticide puternice.

La brazii la care lăstarii cresc lateral (ienupărul chinezesc) ei se pot frînge de prea multă zăpadă. Ne putem feri de această situaţie dacă îndepărtăm cu grijă zăpada cu ajutorul unui băţ (avînd grijă să nu rupem lăstarii).
La plantele veşnic verzi cu creştere stîlpoasă (ienupăr stîlpos, tisa stîlpoasă) lăstarii se pot apleca cu uşurinţă sub greutatea zăpezii. Putem împiedica acest lucru prin legarea ramurilor.
La brazii cu creştere obişnuită (molid, pin de pădure) zăpada nu dăunează plantelor.

Pinaceaele au nevoie de substanţe nutritive în cantităţi relativ mici, dar permanent. Solul bogat în humus asigură dezvoltarea plantelor, deoarece îngrăşămintele de humus cu descompunere lentă – la fel şi îngrăşămîntul natural – îşi fac efectul pe lungă durată. Evitaţi însă folosirea în exces a îngrăşămintelor!
Structura solului poate fi îmbunătăţită cu adăugare de compost sau turbă. Cel mai bine e să amestecaţi solul scos cu turbă umedă, deoarece pinaceaele se dezvoltă astfel deosebit de bine şi rapid, obişnuindu-se repede cu locul lor nou.

Nu trebuie tăiat bradul alb, cedrul, chiparosul de California (plantele care se folosesc pentru garduri vii fac excepţie), molidul, bradul pitic şi tuga; prin tăiere puteţi distruge complet caracteristicile plantei specifice soiului.

Ienuperii suportă o tăiere uşoară. Plantele se pot tăia în măsură mai mică – pînă la lăstarii de grosimea unui creion – avînd grijă ca fasonarea să fie simetrică. Suprafaţa de tăiere rămîne acoperită dacă efectuaţi tăierea sub lăstarii tineri, repetînd operaţia la 2-3 ani.

Tisa, metasequoia glyptostroboides, laricele, chiparosul de baltă suportă şi o tăiere mai puternică. Caracteristica lor este că pot lăstări din nou şi în părţile îmbătrînite, lemnoase, dar numai dacă tăierea este proporţională peste tot. Luaţi în considerare şi forma lor de creştere.

Aparţin de plantele care se pot îngriji cel mai uşor.
Dacă grija lor vă ia prea mult timp, trebuie să găsiţi cauza.

Din martie pînă în mai şi de la mijlocul lui septembrie pînă la începerea îngheţurilor.
Plantele în containere şi ghiveciuri se pot planta tot anul, dar plantarea de vară are nevoie de mai multă grijă.

Înainte de începerea iernii controlaţi umiditatea. Cel mai bine e să inspectaţi vecinătatea imediată sau baza copacului, deoarece acolo solul este mai uscat. Unde umiditatea este moderată scobiţi un şanţ în jurul copacului şi udaţi bine (de ex. la un chiparos de California de 300 cm înălţime cel puţin 50 l de apă). La secetă mare, într-o perioadă de timp fără îngheţ, udatul se poate repeta. Stratul gros de humus influeţează umiditatea în mod favorabil. La vreme uscată brazii trebuie udaţi şi vara. Se stropeşte mai rar dar cu cantităţi mari de apă ca apa să ajungă şi la rădăcini (de ex. cu stropitoarea timp de 5-10 minute la o plantă).
Plantaţi în lăzi de balcon este esenţial să udaţi zilnic şi aveţi grijă ca planta să nu se usuce nici iarna.